Disecție Școala Altfel

În cadrul programului Școala Altfel, am avut ocazia de a participa la o disecție pe organe ale unor animale în laboratorul de biologie, sub îndrumarea doamnei profesoare Ioana Bohotineanu. Activitatea a constat în observarea detaliată a structurii interioare a următoarelor organe: ochiul de vită, inima de porc și rinichiul de porc.

Astfel, ne-am împărțit pe echipe și am început disecția ochiului: mai întâi l-am curățat de țesut conjunctiv, apoi l-am secționat pentru a vedea irisul, corpul vitros și retina. Deși procesul s-a dovedit anevoios, pentru că înlăturarea țesutului a fost o muncă migăloasă, toți eram motivați de un sentiment de curiozitate și de dorința de a face o disecție de calitate. Cunoșteam structura ochiului din lecțiile predate în anii trecuți, dar să văd și în realitate felul cum toate aceste componente se armonizează pentru a forma organul văzului a fost fascinant.

Următoarea a fost inima de porc, care a reprezentat, din punctul meu de vedere, cea mai interesantă parte a activității. Secționarea longitudinală a fost dificilă, deoarece a trebuit să ne asigurăm că se pot vedea cordajele tendinoase și mușchii papilari. Munca în echipă a fost necesară: cineva trebuia să țină inima nemișcată folosind penseta, altcineva să secționeze cu bisturiul, iar între timp restul celor din echipă să curețe spațiul de lucru și să facă poze cu diferitele stadii ale disecției. Pentru că eu sunt mai sensibilă la sânge, am preferat să mă ocup de fotografii și de organizarea ustensilelor. Inima de porc seamănă cu cea umană, ceea ce înseamnă că toți ne-am putut face o idee despre cum arată propria noastră inimă și din ce este alcătuită.

Rinichiul de porc a fost ultimul organ al disecției și, în opinia mea, cel mai ușor de secționat longitudinal. Am văzut cum arată piramidele renale și capsula care acoperă rinichiul, apoi am completat într-un tabel estimarea noastră în ceea ce privește greutatea rinichiului și numărul piramidelor sale Malpighi. Credeam că îmi va fi puțin rău în timpul disecției acestui organ, dar spre surprinderea mea, am prins curaj și am început să ajut la secționare și la curățarea rinichiului.

Această oră de biologie a fost, cu siguranță, altfel, deoarece am avut ocazia să trecem de la teorie la practică și să putem aplica cunoștințele de la clasă într-un mod interactiv. Aș putea spune că această schimbare a fost revigorantă și că m-a ajutat să-mi dezvolt răbdarea, îndemânarea și stăpânirea de sine în prezența sângelui. A fost o activitate productivă și prețioasă atât pentru cei care vor studia medicina, cât și pentru cei ca mine, care vor să-și lărgească orizonturile în domenii din afara sferei lor de interes profesional.

Sunt recunoscătoare pentru astfel de oportunități și sper că vor exista în viitor și alte activități de acest tip, care să contribuie la îmbunătățirea stării de bine a elevului și care să întrerupă, din când în când, rutina specifică ­anului școlar.